martedì 31 marzo 2009

Formaggio con peperoncino

Azi vreau sa va povestesc o super faza.......acum vreo doua saptamani,cum nu prea aveau de lucru,boby impreuna cu un coleg au mers la un vecin sa-i repare un gardulet de caramida.Toata munca a durat o ora si nu prea aveau ce primi,la plata ma refer.Ieri ,a venit foarte incantat acasa ca l-a platit vecinul,m-am gandit ca putea primi maxim 15 euro.Apoi scoate din rucsac o pungulita,in care era ceva frumos impachetat, ce credeti ca avea:o jumatate de roata de cascaval cu ardei.Am ras copios timp de cateva minute dar boby nu intelegea de ce rad.Ii spun intr-un final:e foarte dificil de trait in asemenea criza financiara.Dar una peste alta,cascavalul a fost binevenit si binemancat iar noi toti multumiti.

sabato 28 marzo 2009

Leapsa Laurei

Ce te face sa te lingi pe degete?

1.Toate tipurile de branza,mai ales branza proaspata de oaie si vaca ,ma refer la cea din Romania.

2.Rosiile ciliegine cu ulei de masline.

3.Salata verde fara de care nu pot trai.

4.Sarmalele cu un pic de afumatura,dar facute cu varza acra.

5.Un gratar de porc bine prajit cu muraturi de acasa.

6.Mozzarela cu masline de orice fel,doar amare sa nu fie.

7.O paine facuta in casa ,dar daca se poate sa o faca altcineva,pe mine ma apuca foarte rar cheful de framantat.

8.Cam toate fructele,dar salivez dupa struguri,pepene verde si banane.

9.Ciorba de burta cu mult usturoi.

10.Pui la gratar cu legume.

11.Mamaliguta cu unt,branza,ou si smantana,stiu ca are foarte multe calorii,dar daca e buna ce sa fac?

12.Toate mancarurile pe care le prepara mama au un gust deosebit,de care nu mi-am dat seama decat acum ca le simt lipsa,mai ales dulciurile.

Poate ca mai sunt dar nu mi le amintesc.

Iti multumesc Laura pentru leapsa si mai ales pentru ca esti foarte draguta chiar daca ne cunoastem de putin timp.Te simt foarte calda si poate vom avea ocazia sa ne cunoastem daca te reantorci in Italia,daca am inteles bine.Te imbratisez cu drag.

Dau mai departe leapsa Arianei , Nicoletei si Margutzei cu mult drag.

Paranoia sau realitate

De cateva saptamani,la gradinita se desfasoara un asa zis program impotriva fricii,adica le arata copiilor diferenta dintre frica-curaj.Intr-o cutie neagra sunt obiecte ce le fac frica,de exemplu desene sau animalute iar intr-o cutie frumos colorata sunt lucruri ce la fac curaj.Carlo a desenat un leu care zice ca ii face frica si a dus o fotografie cu'' mama si tata'' care ii dau curaj.Problema mea e ca timp de o saptamana,noapte de noapte,tresarea ,se misca foarte ciudat in somn,i se misca o mana ,i se accelera respiratia,totul dura o secunda,pauza cateva minute si reincepea,totul se intampla la aceeasi ora,intre 1-2 si cateodata imediat ce adormea.Acum de cateva zile si-a reluat somnul linistit,dar ma tot gandesc daca nu au fost atacuri epileptice,el fiind nascut prematur.Bine ,asta nu are mare importanta,epilepsia te poate lovi pe neasteptate si incidenta cea mai mare ar fi aceaste varsta,pana in 5 ani.In ciuda tuturor problemelor pe care le-a avut de micut,l-am crescut si privit mereu ca pe un copil normal,un pic mai sensibil,dar nu e el singurul sensibil din lume.Dar nu stiu ce sa mai cred,sper sa nu se mai repete aceste miscari in somn,altfel trebuie sa luam din nou drumul spitalelor,abia ne mai linistisem un pic.Dar m-am intalnit acum cateva zile cu mama unui coleg a lui Carlo care zicea ca si copilul ei se poarta straniu de cand au inceput aceste activitati,m-am mai linistit un pic dar nu mi-a trecut spaima.Au fost doua saptamani groaznice,fara somn,stand paznic la somnul lui Carlo,acum incep sa-mi revin.Sotul meu zice ca sunt paranoica ,el nu vedea nici o schimbare si zicea ca si el tresare in somn cand e foarte obosit.Aaaaaaaa ........si inca o faza,toata perioada asta de o saptamana nu vroia sa faca altceva decat sa priveasca desenele,ore in sir.Daca il strigam,parca era absent sau foarte concentrat ,imi raspundea greu sau deloc.Acum nu mai are voie decat dimineata pentru o jumatate de ora,inainte de plecare la gradi,asfel si-a reluat activitatile.Am citit ca atacurile epileptice pot fi date si de emisiuni sau programe tv.Offff ..........iar incep cu temerile mele.Bine...sa speram ca va fi totul ok,nu ma mai gandesc momentan.Cu ajutorul lui d-zeu mergem inainte.

lunedì 9 marzo 2009

Cursul de italiana


Acestia sunt colegii mei cu care am frecventat cursul de limba italiana.Iata cum oameni diferiti ce reprezinta ,evident,culturi diverse pot comunica pin intermediul aceleiasi limbi.Dar sa ii prezint de la stanga la dreapta:Ludmila-Ucraina,Ida-Franta,Medine-Maroc,Nadia-Rusia,Maria-Brazilia,eu si Carlo-Romania,Jackline-Franta,Nadine si Kimberli-Buckina Faso,Daniele-Mexic,Ana-Ucraina,Stela-Romania si Davide-Italia,era profesorul.Lipsesc cativa colegi:Turcia,Rusia....si acum lipseste si cursul,pentru ca s-a terminat prea repede.Speram ca ne vom reantalni curand in cadrul altui curs.A fost destul de dragut cursul si pot zice chiar interesant,mai ales tema gastronomica.Fiecare a prezentat o reteta din tara lui,stiu ca o sa radeti ,dar eu le-am povestit despre sarmale.....Ramai uimit sa vezi ca intr-un fel sau altul,sarmalele se fac peste tot,Rusia si Turcia mai ales.Si in iItalia sunt dar nu cu carne si varza,cu dovlecei sau vinete,sunt diferite si nu se mananca cu mamaliguta.Oricum imi lipseste acest curs.......sper ca ''sindaco''sa nu ne uite.

lunedì 2 marzo 2009

Si ce ...



Primavara in sufletul meu...ce optimista sunt.Incerc sa ma impac cu ideea ca viata trebuie traita asa cum ne este data.Stresul este inamicul principal in zilele noastre.Dar sa o las mai moale....Si ce daca nu imi gasesc de lucru...sunt si altii care traiesc asa,e bine cat lucreaza Boby.Si ce daca ma simt inutila...incerc sa fac alte lucruri care sa-mi ocupe putin timpul.Si ce daca nu am prieteni langa mine...ii pot gasi si pe net.Si ce daca nu stiu ce sa fac de mancare,si ajunge Carlo de la gradi infometat(ca el nu papa paste.....)....ma uit repede la Margutza ce a mai preparat si fur cate o reteta.Si ce daca ploua azi...maine cu siguranta va fi mai frumos.Si ce daca nu avem banii pe care ni-i dorim...banii nu aduc fericirea.Si ce daca urmeaza sa-i scoatem polipii si amigdalele lui Carlo...vom trece si peste alta.Si uite asa ...incerc sa nu ma mai stresez din orice.Vreau sa fiu mai optimista decat de obicei........