lunedì 21 dicembre 2009
Pregatiri de Craciun
domenica 29 novembre 2009
Cautam post de ajutor bucatar...
venerdì 30 ottobre 2009
martedì 27 ottobre 2009
Manastirea Cozia
Micutul muncitor...
mercoledì 9 settembre 2009
Crochetele secretoase
-din peste...
-offffff,asta stiam si eu,tu trebuie sa-mi zici reteta.
-cred ca e o reteta secreta,un bucatar prepara crochete doar pentru copiii cuminti.
-ha-ha-ha...tu nu stii nimic mami.Iti explic eu:se pescuieste pestele,il duce la o fabrica,el e ud,intelegi tu...apoi il usuca cu un prosopel,il taie pe jumatate,apoi pune chestia asta pe deasupra...nu prea stiu ce e,dar e buna...Atat,ce mare secret...
venerdì 28 agosto 2009
Nimic important
Despre Romania,nimic de zis....de fapt sunt multe de zis si de facut dar nu mai comentez.Ramane tara noastra frumoasa care ne primeste din an in an mai degradata, fiind guvernata inca de conceptiile neschimbate ale oamenilor.Dupa doua saptamani de vacanta in Romania,ne-am intors mai obositi decat am plecat, dar si plini de energie pozitiva cu care ne incarcam vazandu-ne fratii si mai ales parintii.
Vacanta noastra se rezuma in fiecare an la a vizita toti prietenii,a rezolva acte,a plati cate ceva si uite asa ...ne trezim ca trebuie sa plecam din nou.Anul acesta am fost foarte incantata de serviciul de pasapoarte din Timisoara...e singurul lucru bun ce ni s-a intamplat...adica pentru prima data cand nu am dat spaga pentru a face un document,totul a decurs fff rapid si zic eu mult mai civilizat decat acum 3 ani.Dupa o saptamana in orasul nostru de adoptie,Timisoara,am pornit spre Pitesti,unde locuiesc parintii nostri.Sa zicem ca l-am gasit neschimbat,de fapt un lucru am remarcat:au scos microbuzele cu bizoni pe post de soferi.Erau ingrozitori in trafic,pur si simplu ignorau ceilalti soferi in lupta lor pentru clienti...deci un alt lucru bun...si eu credeam ca doar unul ni s-a intamplat.Sunt uimita...
Drumul de 400 km de la Timisoara la Pitesti dureaza cam 10 ore,de cand il stiu e in lucru,se merge 1 km apoi astepti 10 minute la semafor,asta daca ai noroc sa nu fie prea aglomerat.Jalnic...
Acum va povestesc cateva din fazele neplacute:prima pe care mi-o amintesc s-a intamplat in Timisoara,in marele Metro,in care culmea ,am si lucrat cu ceva ani in urma.Merg sa cumpar hrana pentru catelul nostru,gasisem un sac de 10 kg la un pret bun,iau 3 saci si inca 2,3 lucruri si ma trezesc la casa ca platesc un milion sase sute,cand eu stiam ca hrana era 900 de mii.Platesc,ies si ma uit pe factura,in loc de 300 sacul ,l-am platit 450.Ma intorc,imi da diferenta de bani inapoi,bine ....nu toti,dar faza e,ca eu ii spun omului ca nu-s tampita si ca sacul era sub pretul respectiv pentru ca el se scuza ca l-oi fi luat din alta parte.Eu il rog cat de politicos am putut la momentul respectiv,sa mearga cu mine sa-i arat... SI....stupoare...luase pretul jos,deci mai demonstreaza omului ca am dreptate.Si scuza de final:''daca ai lucrat aici ...stii cum e...'',pai stiu ca e hotie pe fata,asta e Romania.
Ma duc intr-o zi sa schimb 100 de euro la o casa de schimb din centrul Timisoarei,e una in interiorul unui magazin de haine,cei care locuiesc in zona ,o stiu cu siguranta,vis-a vis de Bega,si in loc de suma respectiva primim cu 20 euro in lei,mai putin,adica am vandut cecuri de calatorie,prima si sper ultima teapa de schimb valutar...oricum totul era legal si la vedere...
Merge sotul meu sa-si cumpere un modulator de muzica pentru masina,asta e din Pitesti,in mareleAuchan,vine acasa super incantat,functiona,cand ma uit la el ,era uzat intr-un mod destul de vizibil,pana si ecranul era plin de praf.In sfarsit,l-a dus inapoi si l-au schimbat,fara comentarii.
Toate astea vor ramane doar amintiri pana la anul cand vom reveni cu drag in tara.
martedì 14 luglio 2009
venezia-chioggia
Dupa saptamani de ploaie si vreme urata,a venit in sfarsit caldura,dar din aia,insuportabila,35-37 grade si ne-am hotarat sa mergem un pic la plaja intr-un loc pe unde nu ne mai calcasera picioarele.Si iata-ne ajunsi la Venezia-Chioggia,cam departe,200km dar destul de dragutel:






A venit si prietenul lui Carlo ce locuieste la Vicenza,adica ceva mai aproape de locul cu pricina,asa ca nu s-a plictisit si a fost placut.Dar in inconstienta noastra,desi aveam creme de protectie,nu prea ne-am cremuit,doar Carlo a fost mai norocos.Acum ne vaietam de usturimi de piele,dar tot avem de gand sa mai tragem o fuga si duminica viitoare,sper sa fie si soare.Statiunea nu se compara cu Cervia sau Milano Maritima dar e mult mai accesibila si plaja libera cata vrei,adica cine nu vrea sa-si inchirieze sezlong si umbrela,isi poate aduce de acasa ce doreste.Eu prefer prosopul de plaja,asa ca a fost dragut.
Iscriviti a:
Post (Atom)