venerdì 26 giugno 2009
Polipi si amigdale,o mare pacoste!
Acum cateva ore ne-am intors de la spital,am reusit sa facem,dupa lungi asteptari,aceasta interventie.Nu stiu cum iti da D-zeu puterea chiar atunci cand ai nevoie mai mult.Am inceput cosmarul de miercuri seara cand sotul meu m-a anuntat ca nu poate sa ramana la spital pana iese copilul din operatie deoarece, chiar in ziua de joi incepe o alta lucrare si fara el nu se putea......bine....m-am linistit,am ajuns la spital,totul organizat,erau 3 copii cam de aceeasi varsta si un bebelus...Primul era bebelusul care a facut o mica interventie la maxilar a iesit dupa 15 minute.Apoi l-au pregatit pe Carlo,i-au dat pe la ora 8 un pre-anestezic pe gurita si un supozitor care l-au molesit.Vroia parca sa doarma dar nu reusea,imi tot povestea ceva dar nu il intelegeam ce vrea,vorbea foarte ciudat.I-au dat un balon,si-a ales el culoarea,apoi pe la 8.50 l-au dus cu un patut mai mic spre sala de operatie.Tot timpul ii povesteau ce se va intampla,el era foarte linistit.Am fost tot timpul langa el pana l-au bagat in sala,la 9.10.Apoi a iesit o asistenta si m-a rugat sa merg in sala de asteptare.Prima ora a trecut cum a trecut,apoi am inceput sa ma impacientez,nu iesea nimeni ,nu cobora liftul,nu se intampa nimic era o liniste ingrozitoare.Dupa 15 minute in care am sunat pe toata lumea,eram deja disperata,l-am auzit ca urla,de fapt nu prea mai avea glas...l-au scos,era gaurit peste tot,am intrebat de ce a durat asa de mult si ziceau ca s-au oprit sa-i curete nasul,probabil sangera tare.Apoi l-au dus in salon,care era de tipul celor de terapie intensiva de la noi,adica utilat cu toate cele necesare in caz de urgenta.Nu s-a potolit sub nici un chip,urla si ii curgea sange de peste tot,din nas apoi a inceput o tuse turbata,ii venea sa scuipe dar nu reusea,avea multa saliva cu sange,apoi ii venea ca o stare de voma,totul a culminat cu doua crize de tuse turbata amestecate cu voma de sange,cu care s-a inecat si s-a invinetit,am crezut ca gata,se va intampla ce-i mai rau........am chemat disperata infirmiera care a aparut dupa cea de-a doua criza,cand eu il loveam disperata in spate(saracutul),gandeam ca-l ajut sa elimine in disperarea mea.A zis ca e normal,apoi incet ,incet,dupa vreo 2 ore s-a mai linistit,bine din plans pana la 14 nu s-a oprit.A venit dr de doua ori sa-l vada,a zis ca e totul ok si i-a dat un supozitor ca nu vroia sa puna capul pe perna,sa se odihneasca un pic.A adormit un pic,apoi a mancat inghetata si se pare ca i-a calmat un pic durerea.Seara un pic de febra,dar toata noaptea a dormit.Azi ,inainte de 8 l-a vizitat dr,a zis ca e ok si am plecat acasa.Acum asteptam sa ne linistim putin si sa vedem daca am facut cu folos aceasta interventie.Sper sa se refaca repede pentru ca nici nu vrea sa vorbeasca,il doare gatul.
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
Ma bucur ca totul s-a rezolvat cu bine!
RispondiEliminaInsanatosire grabnica!
ciao!
Multumesc frumos draga mea,a fost o zi grea dar a trecut,acum arata mult mai bine si pe zi ce trece isi revine mai mult.Te pupic...
RispondiElimina