Dragostea pentru parinti

Uneori viata nu este asa cum ne-o dorim sa fie si de obicei loviturile le primesc cei ce nu le merita.Sotul meu este un om bun,are si el defecte,ca noi toti ,dar calitatile ,zic eu ca le depasesc cu mult.A avut o copilarie normala,vine dintr-o familie cu 5 copii,mama lui croitoreasa iar tatal sudor.Pe vremea comunismului,tatal lui a lucrat foarte mult in iran,irak,isdrael,aveau bani peste medie,dar la un moment dat ,parintii s-au despartit,iar copiii au ramas cu mama lor,toti 5,cel mai mic avea atunci cativa anisori.Nu pot sa zic ca o iubesc la nebunie,asa sunt soacrele,au mereu ceva ce te tine la distanta,dar o respect enorm pentru efortul pe care l-a depus ,muncind in fabrica ,apoi cosea acasa pana noaptea tarziu,reusind sa-si tina copiii uniti.Pe de alta parte,tatal a avut vreo 2 casatorii esuate,ma rog .......nu ma intereseaza.....dar problema e ca a cam prins gustul bauturii......si ce e cel mai important....de aproape 18 ani nu a mai avut nici un contact cu copiii lui,pur si simplu nu l-au interesat,de pensie alimentara nu mai vorbesc ,cred ca nu a existat....Acum au inceput bolile si instantaneu si-a amintit ca are copii...primul chemat a fost boby,sotul meu,in ianuarie,cand era luat de urgenta la spital ca nu mai putea respira..facuse nu stiu ce complicatie la plamani in combinatie cu inima care nu o are deloc buna.....are vreo doua infarcturi la activ.Bine.....l-a chemat sub urmatoarea forma........''moooooooor.......'',imaginati-va cum poti avea sufletul cand esti la 1700 km distanta de el si iti urla ca moare.Nu cred ca e cazul sa mai precizez cate telefoane,nopti nedormite,pleca la lucru distrus,daca moare,daca i se intampla ceva.....asta a trecut ......dupa doua saptamani de spital,a venit acasa si si-a reluat tigarile si bautura,pentru ca se jura ca nu mai fumeaza cat a stat in spital,ca a trecut pe langa moarte.Dar se pare ca a uitat repede.Acum o saptamana iar telefon ca e rau,e in spital la cardiologie ca i se umfla picioarele.....ce putea sa faca boby de aici,l-a trimis pe fratele cel mic sa rezolve problema.Dar de fapt ce se intamplase:a fost internat de urgenta si dupa cateva zile a intrat in sevraj,a injurat,impins asistentele si doctorii,apoi a fost externat la cateva zile cu diagnosticul de cardiomiopatie alcoolica.Iar suna....ca nu-l baga dr in seama,ca nu are bani sa dea......ca moare....iar ganduri,stress,nopti nedormite,toata familia stateam cu sufletul la gura sa asteptam vesti despre el,si carlo era agitat ca ne vedea pe noi.Apoi l-au trimis la bucuresti,dupa cateva ore suna si spune ca aici nu e pomul laudat la care se astepta.......???
Am uitat sa precizez ca in ianuarie,ultimii bani pe care ii aveam in casa i-am trimis lui sa-si ia medicamente,si acum am auzit ca mai bine nu-i trimiteam ca erau prea putini....cred ca nu erau suficienti si pentru alte consumabile.Boby nu intelege si nu stiu cum sa-i mai explic ca un alcoolic nu se poate trata decat intr-un centru de dezalcoolizare cu sprijinul medicilor.......Dar in sfarsit.....el tine mult la tatal lui in ciuda faptului ca nu l-a avut langa el decat pana pe la 13,14 ani,apoi dezinteres total.E singurul dintre copii care il compatimeste,ceilalti nu il vor....pentru mine e un zero barat,nu merita atentie nici cat negrul sub unghie,mai ales ca e si foarte ironic de cate ori il intalnesti,dar pentru boby e greu sa il vada asa....si aici incepe stresul......mie nu imi convine sa il vad asa ingrijorat,ii spun mereu ca asta e soarta lui,si-a facut-o singur cu mana lui,cand era mai tanar se lafaia cu toate....c....pe litoral iar banii ce ii castiga ii risipea pe la cazinouri sau mai stiu eu pe unde....mie imi egal cu zero,dar raman la parerea ca acesti copii nu merita sa isi ia responsabilitatile unui om bolnav,care de fapt e tatal lor........dar ce pot sa zic decat :sangele apa nu se face niciodata.Eu ma rog mereu sa se faca bine,sa se lase de bautura,ca alta sansa nu are,spre linistea familiei mele......