sabato 30 maggio 2009

Torta con ricotta


Aceasta este prima mea reteta pe acest blog,sper sa fiti indulgente pentru ca nu sunt o specialista in dulciuri.Ideea mi-a venit citind reteta de ceesecake de pe ,blogul Gabrielei,careia ii multumesc pentru idee,iar reteta este de la o colega brazilianca ce locuieste in Italia.

Blatul:


-250 grame biscuiti simpli

-150 grame de unt

Crema:

-4 oua

-un plic de zahar vanilat

-o cutie mascarpone

-o cutie ricotta

-150 grame zahar

-gem din fructe de padure




















-biscuitii se sfarama cat de marunt va place apoi se amesteca cu untul topit




-albusurile se bat spuma

-galbenusurile se amesteca bine cu zaharul pana devin o crema si nu se mai simte zaharul

-se amesteca mascarponele cu ricotta







-galbenusurile se pun peste crema formata


-albusurile se pun la final si mesteca de jos in sus cu mare grija

-se pune crema peste blatul de biscuiti dupace a stat un pic la frigider


-l-am scos din cuptor dupa 30 minute si l-am lasat la racit apoi am pus gemul din fructe de padure

-va servesc si pe voi cu o feliuta si un pahar de suc proaspat de portocale

venerdì 29 maggio 2009

Leapsa de la Ariana

Am preluat leapsa de la Ariana,o persoana draga mie,vom vedea ce iese:
-daca eram o luna....august
-daca eram o zi a saptamanii....duminica
-daca eram o parte a zilei...dimineata
-daca eram un animal marin...un delfin
-dac eram o directie...pai nu prea ai de ales ,cu siguranta dreapta
-daca eram o virtute...generozitate
-daca eram o piatra....poate o stanca la malul marii,sa fiu scaldata de apa si incalzita de soare
-daca eram o pasare...un pescarus
-daca eram o personalitate istorica...Vlad Tepes....i-as trage pe multi in teapa
-daca eram o planeta....terra
-daca eram un lichid.... poate ulei sa ma scurg printre degete
-daca eram o planta.....un yucca dragut
-daca eram un tip de vreme.....o zi torida de vara dupa care vine un temporale
-daca eram un instrument muzical.........o vioara
-daca eram o emotie....exact clipa in care se naste un copil
-daca eram un sunet...probabil sunetul unui motor de ferrari
-daca eram un element...oxigenul
-daca eram un cantec...poate o doina populara romaneasca veche,dar nu de jale
-daca eram un film....unul de dragoste
-daca eram o carte....eram sigur o carte de bucate
-daca eram un personaj de fictiune ....as fi fost Moromete in varianta mai actualizata
-daca eram un fel de mancare ......un gratar cu salata verde
-daca eram un oras....Munchen
-daca eram un gust.....gustul unei inghetate de fructe cu ciocolata
-daca eram o aroma....marar
-daca eram o culoare.....albastru
-daca eram un material.....bumbac fara regrete
-daca eram un cuvant......familie
-daca eram o parte a corpului....ochi
-daca eram o expresie a fetei....un zambet mai larg ,pentru ca mi se reproseaza des ca sunt prea serioasa
-daca eram o materie de scoala....matematica
-daca eram un personaj de desene animate.....jerry
-daca eram o forma .....un triunghi echilateral
-daca eram un numar...doar 15
-daca eram o masina.....un seat leon
-daca eram o haina......pantaloni
-daca eram o bijuterie....verigheta pe care o tot scot de pe deget
Dau mai departe leapsa fetelor ce au timp si le face placere.

mercoledì 27 maggio 2009

Festa sfarsit de an

Nimic in comun cu serbarile de sfarsitul anului de pe la noi.A fost o totala confuzie,multa lume,cate ceva de baut si de mancat,fara cantecele si poezii,cateva concursuri destinate strangerii de fonduri pentru scoala,la unul din ele a participat si Carlo.Pentru un euro primea o mingiuta de plastic si lovea niste latine goale de suc,apoi primea un pachet surpriza,pe care le-am adus noi,parintii.-aici se odihnea un pic inainte de zbenguiala-se trezise cu chef de joaca....

-isi astepta randul la tras cu mingea....--finalmente ii da banutul educatoarei si...-punct ochit,punct lovit,doua dintr-o lovitura....
-eeeeeeeee vivaaa a primit cadoul surpriza in care a gasit un pistol cu apa....
Foarte bucuros si fericit de ce a gasit ......

lunedì 25 maggio 2009

Culesul de capsuni

De vreo doua saptamani merg dimineata cate 3,4 ore la cules de capsuni si vreau sa zic ca nu e deloc usor.In primele zile,am avut o febra musculara ingrozitoare,daca ma asezam pe scan....adio ..nu mai putam misca picioarele,de spate nu mai vorbesc ,mai ales ca am si ceva probleme cervicale.Apoi,incet,incet m-am obisnuit........acum e chiar distractiv,regret ca se va termina in cateva zile.Am avut noroc in primele zile ca gaseam totul curat,mancare pregatita,vase spalate,gunoi dus....a avut boby cateva zile libere,si m-a ajutat mult.....ii lasam si lista de cumparaturi dimineata........deci totul era ok.Asa ca cine nu a facut aceasta munca ...sa nu mai zica nimic de'' capsunarii''din spania....e o munca ce nu e deloc usoara si totul pe o caldura insuportabila....

Dragostea pentru parinti

Uneori viata nu este asa cum ne-o dorim sa fie si de obicei loviturile le primesc cei ce nu le merita.Sotul meu este un om bun,are si el defecte,ca noi toti ,dar calitatile ,zic eu ca le depasesc cu mult.A avut o copilarie normala,vine dintr-o familie cu 5 copii,mama lui croitoreasa iar tatal sudor.Pe vremea comunismului,tatal lui a lucrat foarte mult in iran,irak,isdrael,aveau bani peste medie,dar la un moment dat ,parintii s-au despartit,iar copiii au ramas cu mama lor,toti 5,cel mai mic avea atunci cativa anisori.Nu pot sa zic ca o iubesc la nebunie,asa sunt soacrele,au mereu ceva ce te tine la distanta,dar o respect enorm pentru efortul pe care l-a depus ,muncind in fabrica ,apoi cosea acasa pana noaptea tarziu,reusind sa-si tina copiii uniti.Pe de alta parte,tatal a avut vreo 2 casatorii esuate,ma rog .......nu ma intereseaza.....dar problema e ca a cam prins gustul bauturii......si ce e cel mai important....de aproape 18 ani nu a mai avut nici un contact cu copiii lui,pur si simplu nu l-au interesat,de pensie alimentara nu mai vorbesc ,cred ca nu a existat....Acum au inceput bolile si instantaneu si-a amintit ca are copii...primul chemat a fost boby,sotul meu,in ianuarie,cand era luat de urgenta la spital ca nu mai putea respira..facuse nu stiu ce complicatie la plamani in combinatie cu inima care nu o are deloc buna.....are vreo doua infarcturi la activ.Bine.....l-a chemat sub urmatoarea forma........''moooooooor.......'',imaginati-va cum poti avea sufletul cand esti la 1700 km distanta de el si iti urla ca moare.Nu cred ca e cazul sa mai precizez cate telefoane,nopti nedormite,pleca la lucru distrus,daca moare,daca i se intampla ceva.....asta a trecut ......dupa doua saptamani de spital,a venit acasa si si-a reluat tigarile si bautura,pentru ca se jura ca nu mai fumeaza cat a stat in spital,ca a trecut pe langa moarte.Dar se pare ca a uitat repede.Acum o saptamana iar telefon ca e rau,e in spital la cardiologie ca i se umfla picioarele.....ce putea sa faca boby de aici,l-a trimis pe fratele cel mic sa rezolve problema.Dar de fapt ce se intamplase:a fost internat de urgenta si dupa cateva zile a intrat in sevraj,a injurat,impins asistentele si doctorii,apoi a fost externat la cateva zile cu diagnosticul de cardiomiopatie alcoolica.Iar suna....ca nu-l baga dr in seama,ca nu are bani sa dea......ca moare....iar ganduri,stress,nopti nedormite,toata familia stateam cu sufletul la gura sa asteptam vesti despre el,si carlo era agitat ca ne vedea pe noi.Apoi l-au trimis la bucuresti,dupa cateva ore suna si spune ca aici nu e pomul laudat la care se astepta.......???
Am uitat sa precizez ca in ianuarie,ultimii bani pe care ii aveam in casa i-am trimis lui sa-si ia medicamente,si acum am auzit ca mai bine nu-i trimiteam ca erau prea putini....cred ca nu erau suficienti si pentru alte consumabile.Boby nu intelege si nu stiu cum sa-i mai explic ca un alcoolic nu se poate trata decat intr-un centru de dezalcoolizare cu sprijinul medicilor.......Dar in sfarsit.....el tine mult la tatal lui in ciuda faptului ca nu l-a avut langa el decat pana pe la 13,14 ani,apoi dezinteres total.E singurul dintre copii care il compatimeste,ceilalti nu il vor....pentru mine e un zero barat,nu merita atentie nici cat negrul sub unghie,mai ales ca e si foarte ironic de cate ori il intalnesti,dar pentru boby e greu sa il vada asa....si aici incepe stresul......mie nu imi convine sa il vad asa ingrijorat,ii spun mereu ca asta e soarta lui,si-a facut-o singur cu mana lui,cand era mai tanar se lafaia cu toate....c....pe litoral iar banii ce ii castiga ii risipea pe la cazinouri sau mai stiu eu pe unde....mie imi egal cu zero,dar raman la parerea ca acesti copii nu merita sa isi ia responsabilitatile unui om bolnav,care de fapt e tatal lor........dar ce pot sa zic decat :sangele apa nu se face niciodata.Eu ma rog mereu sa se faca bine,sa se lase de bautura,ca alta sansa nu are,spre linistea familiei mele......

mercoledì 6 maggio 2009

x files

Ca aproape toate romancele de pe aici,care fara exceptie lucreaza la curatenie,imi incerc si eu norocul si dau un anunt.Urmatoarea zi suna telefonul si un domn fff gentil imi spune ca are nevoie pt 3 zile pe saptamana cate 5 ore.Normal ca te bucuri cand ti se ofera ceva de lucru.....si ne intalnim sa imi arate casa,in parcarea unui hypermarchet ca nu prea stiam satul respectiv.Astept cam 5 minute peste ora de intalnire,vad ca nu apare nimeni,ma uit la ceas si ma indepartez spre masina.In timp ce asteptam,am observat ca ma priveste cineva insistent si trece prin spatele meu masurandu-ma de jos in sus sau invers,nu stiu...Plec la masina si exact persoana ce trecuse prin spatele meu ma opreste si ma intreaba daca eu sunt......Raspund ca da si el spune ca din partea lui e totul ok.......???Apoi ...imi trece in fractiune de secunda prin cap:dar de unde stie domnul daca sunt ok sau nu........ca doar nu am dat nici o proba de lucru...Apoi zice ca imi da 11,12 euro la ora(enorm) si intr-un final imi dau seama ca de fapt el vroia o doamna de companie nu de curatenie.......il refuz si plec suuuuuper nervoasa...ma astepta acasa un mail de la domnul in care zicea daca ma simt jignita???si daca putem sa ramanem prieteni???Apoi zice ca e fericit sotul meu ,nu se astepta sa il refuz.......aaaaaaaaa....l-am trimis unde ii era locul,adica daca esti straniera scrie pe mine prostituta?Intr-un final .......m-am linistit,de fapt asta e parerea lor despre noi,prea putini cei ce nu gandesc lucruri urate despre noi.