.Incep sa imi revin.....am fost undeva departe cateva saptamani,nu stiu nici eu unde....cu gandul.Sarbatorile....m-au facut destul de trista....am sperat pana in ultima secunda ca o sa reusim sa mergem acasa si una peste alta a mai si plouat o saptamana intreaga ,inclusiv de Paste......Bine ca de Pastele catolic a fost cald si frumos...dar nu-i nimic, ca au trecut toate,in iulie cu siguranta mergem in tara noastra draga......Nu stiu altii cum fac ....dar eu sunt extrem de dificila si are dreptate sotul meu cand zice ca ''nimeni nu ma intelege''.....in a ma adapta.Cateodata ma adaptez cu multa usurinta dar dupa o perioada de 5,6 luni trebuie sa imi incarc bateriile in Romania,altfel incep cu deprimarile....care vin si trec.....ma consolez singura.Mi-e dor de tot ce e romanesc,sa auzi vorbind numai romaneste,sa povestesti,sa-ti vezi prietenii,sa mananci ce face nasi,adica ''bunatati'',sa-l vad pe Carlo fericit ca si-a regasit amicii sau ca se plimba cu bici,nu stiu......orice,sa injur in trafic,aici nu are prea mult farmec ca ii injur tot romaneste dar ei nu inteleg......Offfffff........mi-e dor de mama,de nasi,de catelusul pe care l-am lasat la Timisoara,de prietenele mele Cory si Camy....de tot ce am lasat acasa.Ce greu e printre straini .......nu imi imaginam asta cu putin timp in urma......poate ca daca ramaneam in Germania cu ceva ani in urma,era mai usor,dar nu putem sti ce ne rezerva viitorul....in somma....draga Romanie,stiu ca dupa o saptamana doresc cu disperare sa plec,dar totusi radacinile mele vor un pic de seva romaneasca....sper sa ne reprimesti .......macar in vacanta.
mercoledì 29 aprile 2009
Draga Romania!
.Incep sa imi revin.....am fost undeva departe cateva saptamani,nu stiu nici eu unde....cu gandul.Sarbatorile....m-au facut destul de trista....am sperat pana in ultima secunda ca o sa reusim sa mergem acasa si una peste alta a mai si plouat o saptamana intreaga ,inclusiv de Paste......Bine ca de Pastele catolic a fost cald si frumos...dar nu-i nimic, ca au trecut toate,in iulie cu siguranta mergem in tara noastra draga......Nu stiu altii cum fac ....dar eu sunt extrem de dificila si are dreptate sotul meu cand zice ca ''nimeni nu ma intelege''.....in a ma adapta.Cateodata ma adaptez cu multa usurinta dar dupa o perioada de 5,6 luni trebuie sa imi incarc bateriile in Romania,altfel incep cu deprimarile....care vin si trec.....ma consolez singura.Mi-e dor de tot ce e romanesc,sa auzi vorbind numai romaneste,sa povestesti,sa-ti vezi prietenii,sa mananci ce face nasi,adica ''bunatati'',sa-l vad pe Carlo fericit ca si-a regasit amicii sau ca se plimba cu bici,nu stiu......orice,sa injur in trafic,aici nu are prea mult farmec ca ii injur tot romaneste dar ei nu inteleg......Offfffff........mi-e dor de mama,de nasi,de catelusul pe care l-am lasat la Timisoara,de prietenele mele Cory si Camy....de tot ce am lasat acasa.Ce greu e printre straini .......nu imi imaginam asta cu putin timp in urma......poate ca daca ramaneam in Germania cu ceva ani in urma,era mai usor,dar nu putem sti ce ne rezerva viitorul....in somma....draga Romanie,stiu ca dupa o saptamana doresc cu disperare sa plec,dar totusi radacinile mele vor un pic de seva romaneasca....sper sa ne reprimesti .......macar in vacanta.
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
.jpg)
Draga mea am simtit si eu la un moment dat dorul de tara cand am avut o tentiva de a pleca.
RispondiEliminaEu vin cu nesemnificative cuvinte de incurajare.
Ieri povesteam la cursuld e engleza despre adaptibilitate.Eu le spuneam ca imi curge Timisoara prin sange si regret asta.Da iubesc orasul asta la nebunie.Toate locurile dragi.Sufar pentru fiecare copac taiat de exemplu caci parca imi deradacineaza ceva din copilarie.
Mi-e drag graiul asta al nostru.Mi-e drag sa merg in flavia cu prietena mea in fiecare duminica.
DAR si aici vine marele DAR...dupa fiecare calatorie a mea ma intorc trista acasa...primele zile am un sentiment ciudat.
Sunt dezamagita de strazile proaste,de praf.Ma intreb de ce altii pot si noi nu.
Sunt si mai dezamagita de lipsa de educatie si de lipsa de bun gust care ma inconjoara.
Ma enerveaza ca daca vreau sa ma imbrac ciudat stiu ca s-ar holba toata lumea la mine si eventual nu ar avea retineri sa ma faca nebuna.Oricum sunt ciudata pt multi.
Ma enerveaza ca nu am unde sa ma plimb cu rollele.Ca vreau s aimi iau bicicleta insa nu cred ca pot sa merg cu ea la job pt ca mi se pare extrem de periculos.
Afara ma simt libera.Simt ca ceea ce sunt eu e altfel apreciat si asta doare.
Daca as avea un copil mi-ar placea sa il cresc in alta atmosfera si nu in cea de aici cu toate ca...mie imi curge Timisoara prin sange.
Va imbratisez cu drag.Si abia astept sa ne intalnim.
Mersi mult Ary ca ai furat un pic din timpul tau pretios sa treci pe la mine,ai dreptate,am si eu aceleasi sentimente legate de civilizatia romanilor,o intalnesc si aici la fiecare pas,dar....dorul e mai puternic cateodata. Nu stiam ca frecventezi si tu Flavia.....mi-ai amintit si de ea.In legatura cu cresterea copiilor in occident ,sa zicem...pt ca e departe de a fi real,sunt foarte sceptica in privinta invatamantului care se practica aici,si mai am doar un an pentru a ma hotari,de altfel......dupa mintea lor,a italienilor,puteam sa il inscriu din aceasta toamna la scoala,adica ar fi avut 5 ani si 4 luni...dar el viseaza numai desene ,cum sa fie deja scolar?Nu cred ca ti-am zis ca de anul trecut stie deja sa scrie,dar acum chiar bine,normak unele cuvinte legate,cum ii vine lui la ureche,si incet, incet sa citeasca,a invatat singur cu computerul lui pt copii,dar e prea mic pt scoala,am refuzat documentele si am amanat pt un an scoala,adica la 6 ani si 4 luni,mai merge.Te pupam si ai grija de tine,lasa oamenii sa te priveasca,fii tu insuti.....
RispondiElimina